Cum se calculează indicele de apnee și hipopnee, ce înseamnă fiecare prag, cum citești scorul de pe aparatul tău CPAP și de ce uneori cifra nu spune tot adevărul.

10 minute lectură · 7 surse de referință

Te întorci de la pneumolog cu un raport care zice „AHI = 23,4". Doctorul îți spune că ai apnee moderată și că trebuie CPAP. Pleci acasă cu o singură întrebare: ce înseamnă, mai exact, 23,4? E grav? Sau e mediu? Și cum se compară cu cei 47 de care a vorbit colegul tău de serviciu, care zicea că s-a vindecat după ce a slăbit?

AHI înseamnă Apnea-Hypopnea Index, sau în română indicele de apnee și hipopnee. Reprezintă numărul mediu de evenimente respiratorii pe care le ai într-o oră de somn. Un AHI sub 5 e considerat normal. Între 5 și 14,9 indică apnee ușoară. Între 15 și 29,9 e apnee moderată. La 30 sau mai mult, vorbim de apnee severă. Aceste praguri sunt stabilite de Academia Americană de Medicină a Somnului și sunt acceptate ca standard internațional. Articolul de față îți explică ce înseamnă fiecare cifră în viața de zi cu zi, cum se calculează la tine acasă cu poligrafia, cum citești scorul de pe aparatul CPAP după ce începi terapia și de ce, uneori, două persoane cu același AHI au experiențe complet diferite.

Ce este AHI și ce numără

AHI este o medie. Aparatul de poligrafie sau polisomnografie urmărește, oră după oră, fluxul de aer la nivelul nasului, mișcările toracelui și abdomenului, plus saturația oxigenului din sânge. La sfârșitul nopții, software-ul numără toate evenimentele respiratorii anormale, le adună și le împarte la numărul de ore de somn. Rezultatul este AHI, exprimat ca număr mediu de evenimente pe oră.

Două tipuri de evenimente intră în calculul AHI. Primul tip se numește apnee, adică o oprire aproape completă a fluxului de aer, cu o scădere de minim 90% față de respirația normală, care durează cel puțin 10 secunde. Al doilea tip este hipopneea, care înseamnă o respirație parțial blocată, cu o scădere de minim 30% a fluxului, asociată fie cu o desaturare a oxigenului de cel puțin 3%, fie cu o microtrezire vizibilă în electroencefalogramă. Ambele evenimente sunt numărate și contribuie la scor.

Există și un al treilea termen pe care îl poți întâlni în raport: REI, prescurtare de la Respiratory Event Index. Acesta apare când investigația a fost făcută acasă, cu un poligraf portabil, nu în laborator de somnologie. REI numără evenimentele raportate la timpul de înregistrare, nu la cel de somn efectiv (poligraful nu măsoară EEG, deci nu știe exact când dormi). În practică, REI subestimează ușor severitatea reală, mai ales la formele ușoare. Pentru aproape toate cazurile clinice, REI și AHI sunt folosite interșanjabil.

Pragurile clinice de la 5 la 30 și peste

Cele patru praguri standard arată astfel:

Pragurile sunt stabilite de Academia Americană de Medicină a Somnului (AASM) și sunt acceptate ca standard internațional. Studiile epidemiologice arată că un AHI moderat sau sever netratat crește semnificativ riscul cardiovascular, riscul de infarct, accident vascular cerebral, hipertensiune rezistentă la tratament și mortalitate generală.

Important de înțeles: cifra în sine nu e absolută. Un pacient cu AHI de 14 care se trezește epuizat în fiecare dimineață, adoarme la volan și are deja hipertensiune va beneficia probabil de CPAP, deși tehnic e în categoria „ușoară". În același timp, un AHI de 16 la o persoană complet asimptomatică, fără comorbidități, fără somnolență diurnă, poate fi tratat conservator inițial. Decizia clinică ține cont de scor, dar și de simptome și de bolile asociate.

Ce înseamnă scorul tău în viața reală

Cifra abstractă devine mai clară dacă o traduci în experiența concretă a unei nopți de somn.

La un AHI de 5, ai aproximativ o pauză respiratorie pe sfertul de oră. Adică în 8 ore de somn, ai în jur de 40 de evenimente. Probabil ai mici treziri pe care nu ți le amintești, sforăit ușor, oboseală minoră dimineața. La un AHI de 15, ai un eveniment la fiecare 4 minute, sau 120 pe noapte. Somnul este vizibil fragmentat, partenerul observă pauzele, te trezești de două sau trei ori pe noapte cu senzație de sufocare ușoară. La un AHI de 30, ai un eveniment la fiecare 2 minute, sau 240 pe noapte. La un AHI de 60 (există și astfel de cazuri), ai un eveniment pe minut. Practic dormi între respirații.

Această translare numerică explică de ce pacienții cu AHI sever raportează oboseală extremă diurnă chiar și după 9 ore de „somn". Ei nu ajung niciodată în fazele profunde reparatoare ale somnului, pentru că trezirile microscopice îi scot constant din somnul lent profund și REM. Corpul intră într-un cerc vicios: hipoxie nocturnă, eliberare crescută de hormoni de stres, hipertensiune dimineața, oboseală persistentă, lipsă de motivație pentru exerciții, creștere în greutate, agravarea apneei.

Cum citești AHI rezidual de pe aparatul CPAP

După ce începi terapia, aparatul CPAP înregistrează și el un AHI, numit AHI rezidual. Acesta arată câte evenimente respiratorii ai pe oră de utilizare, în timp ce porți masca. Scopul terapiei este ca acest scor să scadă sub 5, ideal sub 2. Aparatele moderne afișează valoarea automat, în aplicații precum myAir (ResMed AirSense 10 sau 11) sau DreamMapper (Philips DreamStation), zilnic, alături de orele de utilizare și de scurgerile de aer.

Cum interpretezi corect:

AHI rezidual sub 2 înseamnă că terapia funcționează excelent. Practic, evenimentele respiratorii au fost eliminate aproape complet și beneficiul cardiovascular este maxim. AHI rezidual între 2 și 5 înseamnă tratament bun, dar cu loc de îmbunătățire prin ajustarea presiunii sau schimbarea măștii. AHI rezidual peste 5 înseamnă că tratamentul nu controlează suficient apneea, iar trebuie să discuți cu medicul somnolog. Cauzele cele mai frecvente sunt presiunea prea mică, scurgerile mari de aer din mască sau o nepotrivire între tipul de aparat și forma reală a apneei tale.

Important de știut: aparatul CPAP face și el o medie pe sesiune. Dacă într-o noapte ai dormit doar 4 ore, iar în alta 9, AHI rezidual poate varia. Te uiți la trendul săptămânal și lunar, nu la o singură noapte. Pentru detalii despre cum funcționează terapia per ansamblu, vezi articolul nostru despre terapia CPAP și cum funcționează corect.

Apnee, hipopnee, evenimente centrale: nu e tot același lucru

AHI numără două tipuri de evenimente, dar evenimentele în sine se clasifică pe trei categorii principale, în funcție de mecanismul lor.

Evenimente obstructive. Cele mai frecvente. Mușchii gâtului se relaxează în somn și blochează căile aeriene. Pieptul și abdomenul continuă să încerce să respire, vezi mișcările pe piept la pacient, dar aerul nu pătrunde. Apar tipic la persoanele supraponderale, la cele cu structură anatomică nefavorabilă a gâtului, sau în somnul REM când relaxarea musculară este maximă.

Evenimente centrale. Mai rare. Aici problema nu este blocajul mecanic, ci semnalul. Creierul nu mai trimite comanda de a respira spre mușchii respiratori timp de 10 secunde sau mai mult. Pieptul și abdomenul nu se mai mișcă deloc, semn distinct față de apneea obstructivă. Cauzele cele mai frecvente sunt insuficiența cardiacă, accidentele vasculare cerebrale, anumite medicamente opioide. Tratamentul este diferit, uneori cu BiPAP sau ASV (servoventilație adaptivă) în loc de CPAP simplu.

Evenimente mixte. Încep ca centrale (creierul nu trimite comanda), dar continuă obstructiv (când totuși revine impulsul respirator, căile sunt deja colapsate). Apar la pacienții cu apnee severă obstructivă cronică sau la cei cu mecanism dual.

De ce contează diferența: pentru tipul de aparat. Apneea predominant obstructivă răspunde la CPAP simplu. Apneea cu componentă centrală semnificativă (peste 50% evenimente centrale) necesită BiPAP S/T sau ASV. Aparatul tău CPAP rezident raportează separat indicele obstructiv și indicele central, iar dacă vezi că ai un procent semnificativ de evenimente centrale sub terapie, asta e un semnal pentru reevaluare. Pentru contextul mai larg al diferențelor între aparate, vezi articolul despre diferențele între CPAP, AutoCPAP și BiPAP.

Când AHI nu spune tot adevărul

AHI este metrica standard, dar nu e perfectă. Comunitatea științifică internațională recunoaște limitări importante, iar pe parcursul ultimilor ani au apărut metrici alternativi sau complementari care pictează un tablou mai nuanțat.

AHI tratează la fel evenimente foarte diferite ca severitate. O apnee de 11 secunde cu desaturare 92% și o apnee de 45 de secunde cu desaturare 75% sunt amândouă numărate ca un eveniment, deși impactul fiziologic asupra inimii și creierului este complet diferit. Două persoane pot avea același AHI de 25, dar una are evenimente scurte și ușoare, cealaltă pauze lungi cu desaturări profunde. A doua are risc cardiovascular semnificativ mai mare.

Definiția hipopneei s-a schimbat de mai multe ori. Criteriul AASM curent (scădere 30% flux + desaturare 3% sau microtrezire) raportează AHI-uri vizibil mai mari decât criteriul vechi (50% flux). Pacienții investigați acum 10 ani și retestați azi pot să apară mai severi pe hârtie, fără ca boala să fi progresat. Asta complică comparațiile longitudinale.

Metricile alternative care apar în literatura recentă includ hypoxic burden (sarcina hipoxică totală pe noapte, măsurată prin aria de sub curba desaturării), arousal index (numărul de microtreziri, indicator mai bun al fragmentării somnului), și oxygen desaturation index sau ODI. Niciuna dintre acestea nu a înlocuit încă AHI ca standard regulator, dar tot mai mulți medici somnologi le folosesc complementar pentru o evaluare mai completă.

Concluzia practică: dacă ai întrebări despre raportul tău, nu te concentra doar pe cifra AHI. Cere medicului să-ți explice și nivelul desaturărilor (SpO2 minim atins, timpul total petrecut sub 90% saturație) și indicele de microtreziri. Aceste detalii adaugă context important pentru decizia de tratament.

Pentru contextul mai larg al bolii, vezi articolul nostru despre apneea în somn, simptome și opțiuni de tratament. Dacă investigația ta a confirmat un AHI care necesită terapie, gama completă de aparate este disponibilă în categoria de aparate CPAP.

Întrebări frecvente

Referințe științifice